Iubiți fii și fiice întru Hristos Domnul,
am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, la marele Praznic al Nașterii
Domnului. Colindătorii bat la ușa sufletelor noastre pentru a ne
împărtăși vestea cea bună a Nașterii lui Hristos din Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu prin adumbrirea Duhului Sfânt. Inimile și
glasurile curate ale copiilor purtători de colind sfânt ne mărturisesc
adevărul că Dumnezeu S-a coborât pe pământ și a locuit printre noi
pentru a ne ridica la ceruri, făcându-ne părtași vieții celei veșnice și
nestricăcioase.
Cu
ochii credinței vedem pe Maica Domnului cu Pruncul în pântece
călătorind de la Nazaret spre Betleem, vedem peștera cea săracă în care
S-a născut dumnezeiescul Prunc. Prin ochii credinței asistăm la primele
zile trăite de Hristos printre noi, oamenii: Îl însoțim ca prunc în
Ierusalim la opt și la patruzeci de zile de la naștere, Îl însoțim în Egipt fugind de mânia ucigătoare de prunci a lui Irod, iar apoi în drumul de întoarcere către Nazaretul Galileii.
Toate aceste momente legate de nașterea și copilăria lui Hristos trezesc în noi dorul
după puritatea copilăriei, după căldura unei familii în care domnește
bucuria, armonia și pacea, dorul după o viață curată și sfântă pe care o
aflăm în fiecare copil nou născut în lume, deoarece „copilul este mai aproape decât noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu” (1).
Iubiți frați și surori întru Hristos Iisus Domnul,
La Nașterea lui Hristos, toate s-au umplut de bucurie. Oștirile cerești, lăudându-L pe Dumnezeu, cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (2). Păstorii, primind minunată înștiințare de la înger:
„Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (3),
văzându-L pe Prunc, s-au întors la turmele lor „slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră și văzuseră” (4). Magii din Răsărit, purtători de alese daruri, ajungând în fața dumnezeiescului Prunc, „s-au bucurat cu bucurie mare foarte” (5).
De ce, oare, această bucurie mare? Pentru că
„Prunc, zice Profetul, s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (6).
Aceeași bucurie suntem chemați să o trăim și astăzi de praznicul Nașterii Domnului.
„Să se bucure cerul, rostesc imnele Bisericii, să se veselească pământul! Că S-a născut Mielul lui Dumnezeu.” (7) „Veseliți-vă, drepților, ceruri, bucurați-vă, săltați, munților, căci S-a născut Hristos.” (8) „Puterile cerurilor se bucură și pământul cu oamenii se veselesc” (9), căci „Domnul Iisus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat” (10).
Aceeași sfântă bucurie legată de Nașterea Domnului se
prelungește în viața fiecărui om atunci când acesta mărturisește și
trăiește, adânc și conștient, taina coborârii lui Dumnezeu pe pământ,
moartea și Învierea Sa. Împărtășindu-se cu Sfintele Taine,
adică cu Hristos Cel născut în Betleem, mort și înviat din morți, omul
se naște din nou, renaște la o viață nouă altoită în Dumnezeu, devine „făptură nouă” (11). Pentru
această naștere din nou, renaștere în Duhul, omul se bucură cu bucurie
sfântă, bucurându-Se și Hristos împreună cu Preacurata Sa Maică, cu
îngerii și cu sfinții toți.
Bucurie mare a fost, așadar, atunci când S-a născut după trup Fiul lui Dumnezeu. Bucurie mare este și atunci când omul se întoarce la Dumnezeu, renăscând duhovnicește. Mai există însă o bucurie, izvorâtă din bucuria Nașterii Domnului și din bucuria renașterii întru Hristos a omului, și anume bucuria venirii pe lume a unui copil.
Asupra acestei sfinte, mari și binecuvântate bucurii a nașterii de
prunci dorim a ne opri o clipă astăzi, în ziua de praznic a Nașterii
Domnului.
Nașterea de prunci a fost considerată de-a lungul vremii în toate
tradițiile popoarelor o mare binecuvântare de la Dumnezeu revărsată
asupra tatălui, mamei, fraților și surorilor mai mari, asupra întregii
familii.
Zdruncinându-se adânc
temeliile spirituale ale umanității în ultimele veacuri, nașterea de
copii și-a pierdut mult, în conștiința multora, din aureola sa de har,
bucurie și binecuvântare. Căutarea
unei vieți cât mai comode și lipsite de grijă, diminuarea sau chiar
pierderea simțământului jertfirii pentru celălalt în viața de familie
duc la limitarea nașterilor la unu sau cel mult doi copii. Aceste manifestări, încurajate de legislații permisive în ceea ce privește avorturile, de comercializarea produselor anticoncepționale, care tot abortive
sunt, de politici educaționale distructive în privința nașterii de
prunci, prin mass-media și nu numai, sunt, în cele din urmă, consecința
înstrăinării omului de Dumnezeu și expresia lipsei de nădejde în
purtarea Lui de grijă.
Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,
În aceste zile de praznic, pline de bucuria Nașterii lui Hristos,
este bine să fim pătrunși de adevărul că aducerea pe lume a unui copil
este izvor de bucurie, de bine și de binecuvântare pentru întreaga
familie. Să întrebăm mamele în vârstă și pe soții lor, care au
adus pe lume mulți copii, și ne vor spune că nu regretă nici un moment
faptul de a fi avut o familie numeroasă. Vor zice că a fost greu, au
fost și momente de cumpănă, dar acum, spre apusul vieții pământești, se
bucură că au avut mulți copii. Să întrebăm și femeile sau bărbații în
vârstă care n-au avut copii și toți, aproape toți, vor mărturisi tristețea
de a fi fost lipsiți de copii sau de a se fi lipsit ei înșiși, prin
avort sau anticoncepționale, de nașterea de prunci.
Să
privim la familiile care și astăzi au, prin mila Domnului, mulți copii.
Le este greu, au dificultăți materiale mari, dar bucuria le este pe
măsură în cele mai multe cazuri. Copiii se ajută unul pe altul,
se obișnuiesc de mici cu greutățile vieții, devin mai curajoși în fața
obstacolelor, căci au experimentat de mici depășirea lor. În asemenea
familii, dragostea între frați și surori este mare, spiritul de jertfă
le definește viața, se mulțumesc cu puțin, sunt mai generoși, altruiști
și, în genere, acceptă mai ușor unele privațiuni sau neîmpliniri
personale. Relația lor cu părinții este frumoasă: îi ajută, îi înțeleg,
îi iubesc.
Cele spuse mai sus nu sunt imaginare, nu sunt invenții, cum poate ar
gândi cineva, ci sunt izvorâte din constatări personale, din viața unor
familii de preoți sau de credincioși cu mulți copii, familii care
împodobesc și astăzi unele parohii ortodoxe din țară și din străinătate.
În aceste familii, în ciuda aparențelor, bucuria este la ea
acasă. Sunt uneori lipsuri, alteori dorința de a avea bunuri materiale
mai multe, sunt nopți nedormite și momente de cumpănă, dar bucuria de a
fi mulți, de a fi împreună, de a fi sub ocrotirea lui Dumnezeu este
imensă.
„Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (12), pare să spună mama născătoare de mulți copii, precum Isaia profetul odinioară.
„Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și răzbunător”,
pare să spună împreună cu împăratul David (13) tatăl ocrotitor al
familiei cu mulți copii. Tot el se fericește, văzându-se înconjurat de
fii și fiice, zicând:
„Fericit este omul care-și umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașul său în poartă” (14).
Și mai presus de toate se aude glasul Mântuitorului Hristos în inima unei familii binecuvântate cu mulți copii:
„Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu” (15), căci „oricine va primi, în numele Meu, pe unul din acești copii pe Mine Mă primește” (16). Și „de nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” (17).
Dreptmăritori credincioși,
Am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre sfârșitul anului 2011 de la Nașterea lui Hristos. A fost un an în care Sfântul
Sinod al Bisericii noastre s-a aplecat cu mai multă atenție asupra
Sfintelor Taine ale Botezului și Cununiei ca fundamente ale familiei
creștine. Toți membrii
Bisericii au fost chemați ca, într-un fel sau altul, să mediteze la
perspectiva creștină în ceea ce privește nașterea, creșterea și educarea
copiilor. Nădăjduim ca această preocupare a întregii noastre Biserici față de familia creștină să aducă roadele așteptate, și anume: tinerii
să-și întemeieze familii creștine ferindu-se de desfrânare; în familii
să se nască, rod al iubirii dintre soț și soție, pruncii binecuvântați
de Dumnezeu; copiii să fie crescuți în frica de Dumnezeu, iubirea de
neam și rușinea de oameni, după cuvântul bătrânilor noștri înțelepți de
altădată.
Anul Nou, 2012, își va deschide în curând porțile. Vor fi zile bune
și mai puțin bune, căci viața omului este alternanță de cer senin și
furtună. Dacă în anul care vine familiile creștine vor fi mai numeroase,
stăruind în „credință, în iubire și în sfințenie”, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur; dacă flagelul avortului, divorțului, desfrâului sau păcatelor contra firii
va înceta sau, cel puțin, își va diminua din prăpădul lui distrugător;
dacă mamele tinere vor da naștere copiilor cu care le-a binecuvântat
Dumnezeu; dacă rugăciunea va fi stăruitoare, săvârșirea Sfintei Liturghii mai deasă și cu adânc duh de smerenie și stare de prezență; dacă românul va înțelege că fără Dumnezeu nu poate realiza nimic frumos, adânc și adevărat, atunci Anul Nou 2012 va fi un „an bineplăcut Domnului” (18),
adică un răstimp de pace, nădejde, iertare între învrăjbiți, frățietate
și nezdruncinată credință în Dumnezeu – izvorul a tot binele.
În duhul acestei așteptări mântuitoare, rog pe Dumnezeu să
aibă pe fiecare în parte și pe toți laolaltă în iubirea milostivirii
Sale, să ne ocrotească de tot răul și dușmănia, să ne ajute pentru a
avea cele de trebuință ca hrană, casă, loc de muncă și cât mai multe
familii binecuvântate cu copii mulți, frumoși și sănătoși în mintea și
trupul lor.
***
Praznicul Nașterii Domnului cu bucurie sfântă!
Anul Nou, 2012, cu rod frumos în familie, în Biserică, în Țară și în lume!
La mulți, buni, frumoși și fericiți ani!
Al vostru frate întru Hristos și către Dumnezeu
doritor în rugăciune de tot binele,
† Teofan
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
Note bibliografice
1. Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, București, 1995, p. 108.
2. Cf. Luca 2,13-14.
3. Luca 2,10-11.
4. Cf. Luca 2,16-20.
5. Matei 2,10.
6. Isaia 9,5.
7. Canonul Utreniei la Nașterea Domnului, Sedealna, glasul al 8-lea,
în Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 439.
8. Laudele la Nașterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 446.
9. Ibidem, p. 447.
10. Stihira a doua la „Doamne, strigat-am…”, Vecernia la Nașterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 426.
11. Galateni 6,15.
12. Isaia 8,18.
13. Psalmul 8,2.
14. Psalmul 126,5.
15. Marcu 10,14.
16. Marcu 9,37.
17. Matei 18,3.
18. Cf. Isaia 61,2.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu