Dacă la tinerețe unii oameni refuză să aibă
copii, când îmbătrânesc le este rușine să recunoască că nu au pe nimeni…de
obicei îi compătimim, dar nu le putem vindeca această rană…nu noi…
Nu am fost întrebați dacă vrem să ne naștem,
dar ne bucurăm că am venit pe această lume, că am crescut, că am călătorit, că am avut momente fericite… Avem
datoria să nu refuzăm nici noi pe cei care urmează să se nască…
Pentru că…un copil este o binecuvântare!
Copiii înseamnă după o anumită vârstă
motivul vieții! Trăiești pentru ei, muncești pentru ei, lupți pentru ei...ce
scop am mai avea în viață, pentru cine ne-am lupta? Pentru noi? NU...viața
trece într-o secundă iar copilul
înseamnă mai mult decât o simplă ființă umană...el este urma ta pe pământ...este cel care șterge
regretul de a fi trăit degeaba.
Consider că un copil este
binecuvântarea unei iubiri adevărate, a respectului dintre cei doi părinţi. El înseamnă cel mai mare ţel pe care îl poate
avea cineva în viaţă, si cu cât apar mai multe impedimente să se producă
această sarcină, cu atât mai mult acel copil devine cel mai mare cadou din
partea lui Dumnezeu…iar copiii sunt încredinţaţi părinţilor lor ca un dar
mai special, pe care însa, într-o zi,
Dumnezeu îl va cere înapoi, deci părinții ar trebui să pună deoparte mai mult
timp, mai multă atenţie, mai multă rugăciune pentru educaţia lor. Ei au nevoie
de “mai mult” din tot.
Și cred că este greșit să
visăm la copilul ideal, să fie băiat sau fată, cum unele persoane își doresc, ci unul sănătos, să ne putem bucura de
viaţă alături de el. Fericirea de a avea
copii nu trebuie ratată…unii amână, iar atunci când într-adevăr își doresc nu mai pot concepe…sunt oameni cărora
le-a murit partenerul de viață și au rămas cu copilul, care a devenit cel mai
minunat lucru din viața lor, dar sunt și oameni care au amânat momentul de a
avea un copil și au rămas singuri…
Să fii mamă este “cel mai” minunat, cel mai complet și
cel mai special lucru din viața unei femei. Grija
şi afecţiunea pentru copii, îndepărtează
asprimea din firea noastră, ne înduioşează, ne fac mai înţelegători şi ne
dezvoltă cele mai nobile trăsături de caracter.
Iar un copil te schimbă total, ești încercat de sentimente pe
care nu le-ai mai experimentat… ca și adulți, ne caracterizează egoismul…mereu
am spus că ar trebui să învățăm de la cei mici simplitatea si bucuria , pentru că în asta
constă viața, în micile momente în care poți aduce un zâmbet pe chipul cuiva…În
lumea în care trăim, cand sunt tot mai multe obstacole în calea vieții, să ai un copil, doi,
trei, patru sau chiar, de ce nu, cinci, devine un act de curaj.
Ana-Maria Pascariu
Ana-Maria Pascariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu