Chipul unei prietenii adevărate
Chipul unei prietenii adevărate nu este dat doar de imaginea unei relații mereu blânde. Adevărata prietenie aduce și riscul unui sfat mai dur sau al unei mustrări... neîngăduirea la greșeală și atenționarea atunci când este cazul!
Pr Sorin ne-a relatat situația din timpul unui examen la care a asistat și unde a observat prietenia unui student față de colegul său, când încerca în fel și chip să-l ajute, însă ni s-a atras atenția că aici ajutorul nu este tocmai bun. Sprijinul trebuia oferit eventual înaintea susținerii examenului și nu în timpul acestuia. Duritatea bună aici își are locul pentru că iată, pot să spun lucruri care dor dar care sunt adevărate, chiar dacă pierd prietenia ta... eu știu ca te-am ajutat.
Prietenul nu este ales după frumusețea trupului care pentru orcine este trecătoare... frumusețea, spunea părintele, este dorul ultim.
Când ne străduim să aducem prea multă strălucrie trupului nostru, punem începuturile unei vieți superficiale, nu mai avem timp pentru noi înșine, ci ne risipim în ideea că: ce părere are celălalt despre felul în care arăt azi... DOAR FRUMUSEȚE... înseamnă nimic. Adevărata frumusețe a femeii este aceea de care nu este conștientă – parte din naturalețea și finețea ei. Așadar... să nu căutam doar a fi plăcuți în ochiul celuilalt... ci să fim naturali! Este greu să trecem peste ispita de a fi admirați, poate fi asemănată această stare cu dependența de un drog... iar când nu ne mai stă în putere să cioplim la chipurile noastre... trăim în deznădejde...
Frumoasa prietenie ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine. Așa învățăm să renunțăm la grija noastră pentru grija de celălalt.
Sufletul nu este făcut să se bucure singur... în el însuși este Chipul lui Dumnezeu, și El este o Treime, o taină a comuniunii. Prietenia, spunea părintele Sorin, este o școală de cunoaștere a lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu